Când știința își recunoaște dogma ascunsă și refuzul față de Dumnezeu
13 iunie 2025
Cine ştie deja totul, nu mai află nimic.
Cine „ştie” deja că lumea e rezultatul unei explozii, nu mai află ipoteze care explică la fel de puţin ca Big Bang-ul tot ce a fost înainte de el, respectiv de începutul lumii, şi cum de acesta s-a întâmplat – dar explică aproape tot restul mai consistent şi mai coerent.
Baiul e că noi, ca omenire, NU VREM să aflăm altceva decât ceea ce ştim deja. De ce? Pentru că avem impresia că ne e mai comod aşa. (Aici un articol despre De ce nu ne convine să existe Dumnezeu . ... De parcă am putea alege...!)
Suntem ca-n bancul cu un tip care trece noaptea pe lângă altul care părea că ar căuta ceva. Peste o oră trece înapoi şi-l găseşte tot pe lângă acelaşi felinar. „Ce faci aici, dom’le, în miez de noapte?” „Îmi caut cheia, nu pot intra în casă.” „Aaa! Nasol, hai să te-ajut.” După 5 minute: „Dar aici ai pierdut-o?!” „Nu, adevărul e că am pierdut-o în gangul ăla, dar acolo e aşşaaa de întuneric...”
Oamenii noştri de ştiinţă ştiu deja care e chestia; au hotărât care e treaba cu Universul, şi nu-şi mai bat capul să caute cheia şi în „gangul ăla”.
O ştiinţă cu adevărat obiectivă ar trebui însă să se uite CU ADEVĂRAT şi la ipoteza Creaţiei, şi la cea a Big Bang-ului, şi să le PUNĂ FAŢĂ ÎN FAŢĂ: oferă cu adevărat mai multă claritate Big Bang-ul?
Dar asta e diametral opus la ce face Richard Lewontin într-un citat ajuns celebru care arată angajamentul absolut al oamenilor de ştiinţă față de materialism. Citatul spune clar că ei, oamenii de ştiinţă, nu vor permite nici măcar să fie luat în considerare Dumnezeu; arată angajamentul absolut al ştiinţei față de materialism; şi justifică obstrucţionarea oricărui fapt care ar indica existenţa lui Dumnezeu:
Lewontin şi materialismul declarat APRIORIC al ştiinţei
„Dorința noastră de a accepta afirmațiile științifice care sunt împotriva bunului simț este cheia pentru înțelegerea luptei reale dintre știință și supranatural. Noi luăm partea științei, în ciuda absurdității evidente a unora dintre constructele sale (sublinerea noastră), în ciuda eșecului acesteia de a-și îndeplini multe dintre promisiunile sale extravagante de sănătate și viață, în ciuda toleranței comunității științifice față de poveștile nefondate (s.n.), pentru că avem un angajament prealabil, un angajament față de materialism. Nu pentru că metodele și instituțiile științei ne obligă cumva să acceptăm o explicație materială a lumii fenomenale, ci, dimpotrivă, pentru că suntem forțați de aderarea noastră a priori (s.n.) la cauzele materiale să creăm un aparat de investigare și un ansamblu de concepte care produc explicații materiale, oricât de contra-intuitive, oricât de mistificatoare pentru cei neinițiați (s.n.). Mai mult, acel materialism este absolut, pentru că nu putem permite unui Picior Divin să se vâre între prag și uşă (s.n.).”
(Richard Lewontin în „Miliarde și miliarde de demoni”, 9 ianuarie 1997, ISSUE)
Nu prea sună a pretinsa obiectivitate a ştiinţei, să ai deja un rezultat, non-existența lui Dumnezeu, la care vrei să ajungi cu orice preț, chiar dacă realitatea îţi va arăta altceva...!
Ce rezultă din angajamentul acesta aprioric este o filozofie științifică absolut atee, în care nu se poate permite niciunei dovezi, oricât de ştiinţific obţinute, să indice existența lui Dumnezeu.
(V. şi: They Will not Allow a Divine Foot in the Door, de Charles Creager, Jr., Şi cartea Evolutionismul. Povestea unei mari inselatorii - Harun Yahya
Înapoi la:
Mai departe: