Despre mine
09 iunie 2025
Din rădăcinile de curiozitate ale copilăriei pentru de ce-urile lumii a crescut o tulpină de Fizică. Am ales-o să fie Pomul Vieţii mele, între altele tocmai pentru că-mi promitea explicaţii.
După ce însă am terminat Facultatea de Fizică la Timişoara în 1989 lumea era alta, şi „tulpina” Fizicii a început să se ramifice. Am emigrat pentru 16 ani în Austria; timp de 2 ani am primit şi o bursă de la BMWF, Ministerul Austriac pentru Ştiinţă şi Cercetare, care mi-a permis să studiez şi chiar să încep să călătoresc. Aşa că primele crengi au început să crească în toamna lui 1990, prin Studii de Cultura şi Limba Japoneză şi Studii de Limba şi Cultura Chineză la Universitatea din Viena.
Şi apoi s-au ramificat crengi şi crenguţe pentru cam orice îmi cădea sub ochi. Sunt relativ puţine domenii în care să nu-mi fi vârât baremi un pic nasul. Mă interesau legăturile dintre ele, şi pattern-urile, şabloanele care se repetau.
Călătorii extinse cu rucsacul în spate şi la limita de jos a bugetului în vreo 50 de ţări şi experienţe extrem de diferite; cinci-şase mii de cărţi în biblioteca personală: atinse, răsfoite, unele chiar şi citite 😊🏅; maşina de gândit neîncetat şi căutat explicaţii, legături şi alternative numită „căpşor”; plus întâmplările vieţii – m-au adus la a scrie cartea aflată la intersecţia dintre Fizică, Ortodoxie şi Destin pe care, fără a-i şti titlul, ştiam practic din clasa a V-a că o voi scrie: „Fizica Destinului”.
Scrisul ei în sine a venit după zeci de ani de privit la lume, „printre gene” pentru a-i filtra detaliile de suprafaţă, în care răstimp s-au adunat o mie bună de pagini A4 de notiţe.
Resorbţia totală şi aparent spontană a unui sarcom practic fără ajutor medical în februarie 2024 a venit exact la fix ca să demonstreze că cel puţin o parte dintre ideile cărţii sunt corecte. Am început să o scriu în aprilie 2024, cu bucuria însănătoşirii şi a înţelegerii faptului că poarta îmi era în sfârşit deschisă spre scris.
Şi pentru că idei vin încontinuu; şi pentru că în carte e vorba de structura de bază pe care se sprijină lumea; şi deci materialul despre care scriu e prea mult pentru o carte – s-a născut şi site-ul de faţă, despre care puteţi citi aici prezentarea.
Mă numesc Oltea Goia-Demian, la bază sunt profesoară de fizică, nepracticantă. Cum ziceam, sunt din promoţia ’89 de la Universitatea Timişoara. Şi mă bucur că, în practic a doua viaţă din viaţa mea, vă pot împărtăşi ideile aici.
Luni 9 iunie, Rusalii 2025
Pe FIRUL POVEŞTII: