Teoria din care a izvorât Fizica Destinului – Partea 1: informaţie, energie, materie
16 iunie 2025
TOATE sistemele, inclusiv cel al vieţii noastre, sunt formate din informaţie, energie şi materie.
Opriţi-vă un pic şi încercaţi să vă formaţi imaginea asta:
TOATE sistemele, inclusiv sistemul numit „viaţa noastră”, sunt formate din:
informaţie, energie şi materie.
Informaţie e nu doar cuvântul sau programul de calculator. Ci şi gândurile şi sentimentele noastre.
Iar gândurile şi sentimentele au în acelaşi timp şi o componentă de energie. Dovada cea mai simplă e în multele aplicaţii ale interfeţei gând-materie, prin care chestii diverse pot fi mişcate doar cu gândul. Energia gândului interacţionează cu materia şi produce mişcare. Idem pentru sentimente, şi ele sunt o formă de energie.
Video-ul acesta cu femeia paralizată care mişcă un pahar doar cu gândul e de acum 13 ani. Nu vreau să ştiu cât au avansat cercetările între timp. Şi fiţi siguri că aplicaţiile principale nu sunt medicale. Cu cuvântul de căutare “Mind-controlled” pe net veţi afla mult mai multe.
Explicaţie pentru multe fenomene numite „paranormale”
Dacă ştii un pic de fizică, explicaţia pentru cum de e posibil aşa ceva, e de fapt simplă.
Toate evenimentele sau obiectele din jurul nostru se reduc, în noi, la sentimente şi gânduri. Sau la senzaţii, care la rându-le declanşează gânduri şi sentimente.
Adică le transformă în impulsuri electrice.
Adică în energie şi informaţie. Numai pentru că noi nu putem încă să le cuantificăm / măsurăm cu adevărat, nu înseamnă că nu e aşa!
V-aţi gândit vreodată că, în sens mai larg dar încă corect, şi banii sunt o formă de energie? Definiţia energiei e capacitatea unui sistem de a produce lucru mecanic. Adică mişcare. Şi cu toţii ştim cum iubirea mută munţii... Aproape nimic nu pare imposibil oamenilor care iubesc. Iar bibliotecile sunt pline de opere scrise din dragoste. Şi noi înşine ştim cu toţii cât de multă energie suntem dispuşi să aruncăm în joc când iubim.
Nu doar sentimentele ne pun în mişcare. Ci şi banii, frumuseţea, inteligenţa, scopurile, atitudinile, motivaţiile, etc. Toate devin, dacă nu direct, măcar cum ziceam mai sus, prin gândurile şi sentimentele noastre față de ele, forme de energie – care se stochează în sufletul nostru şi, mai ales, interacţionează cu alte forme de energie.
Iar materia, evident, e formată din toate lucrurile din jurul nostru, toate obiectele, inclusiv corpurile noastre, posesiunile şi natura.
De la Einstein încoace ştim că materia e echivalentă cu energia. Materia nu e formată din particule, deci chestii cu formă fixă, ci din vârtejuri de energie.
Dacă ne uităm mai atent la viaţa noastră, vedem că, de fapt, situaţiile înseamnă oameni, înseamnă sentimente, gânduri, bani, posesiuni. Pe demonstratelea, cu formule, se poate arăta că:
– Suficient de multă energie se poate transforma în masă (E = mc2). Deci masa (atribut al materiei) e echivalentă cu energia, după cum a arătat Einstein;
– Informația are un echivalent energetic măsurabil (prin ecuaţia generalizată a lui Christopher Jarzynski, care stabileşte o relație directă între informație, entropie și energie disponibilă. (O scriu abia la capătul articolului, fiindcă un editor zicea cândva unui om de ştiinţă că orice formulă pe care o lasă în carte îi înjumătăţeşte cititorii1 😊).
Cu alte cuvinte, suficient de multă informaţie se poate transforma în energie, iar energia este, într-un sens extins, echivalentă şi cu informaţia.
Explicaţia mai intuitivă e că asta se întâmplă pentru că informația reduce incertitudinea, adică reduce entropia (haosul) dintr-un sistem. Haosul înseamnă lipsă de predictibilitate, deci pierderi de energie prin ciocniri nenecesare şi neproductive. Dacă însă totul e mai ordonat şi nu se mai pierde energie prin forţe interne care se diminuează sau se anulează reciproc, energia disponibilizată astfel, pe care sistemul o poate folosi pentru a produce schimbări efective, creşte.
E ca un om care fuge printr-o pădure cu copaci care ar ţopăi. Introducând informație, e ca și cum ai „opri copacii”, fiindcă acum ştii unde sunt. Poate mai şi primeşti o hartă a pădurii cu traseul optim și repere sigure. Cu cât știi mai bine ce te așteaptă (deci ai mai multă informație), cu atât scade entropia (căci lucrurile devin mai previzibile), crește energia liberă (adică partea din energia totală care poate fi folosită efectiv pentru a produce lucru mecanic), şi astfel se pot obţine efecte materiale cu efort mai mic.
Pe scurt, ordonarea adusă de informație reduce risipa de energie și face ca acea energie să poată fi „dirijată” către ceva productiv – fie într-un sistem fizic, fie într-o ființă umană care acționează cu sens și înțelepciune.
– Fizicianul Melvin Vopson de la University of Portsmouth închide triunghiul informaţie-energie-materie prin a arăta că masa unui bit de informație la temperatura camerei este de 3,19 × 10⁻³⁸ kg[3];
– Iar prin ecuaţia lui Louis de Broglie, care face legătura dintre masă (mărime a lumii fizice) şi lungimea de undă (mărime specifică undelor), se pun „mânere” la tot: orice corp sau sistem are o undă asociată. Adunând particulă cu particulă, dar „pe căprării” – adică manifestarea ca materie, pe de o parte, şi manifestarea ca energie, pe de alta – rezultă că materia, ca sumă de particule duale, are şi ea o natură duală: materie şi undă. Spuneţi-i părţii de undă dacă vreţi aură sau câmpul morfogenetic de care vorbea Rupert Sheldrake, dar asta e: orice particulă, şi deci automat orice corp format din aceste particule, are o parte de undă şi una materială.
Implicaţia e uriaşă: ORICE din lumea noastră poate fi subiect al TUTUROR legilor şi tipurilor de interacţiuni: mecanice, energetice, informaţionale.
Cu SUFICIENT de multă energie mentală putem mişca nu doar un pahar cu apă, ci chiar şi un munte. Chiar şi Soarele.
Şi dacă totul din jurul nostru, inclusiv noi, din punct de vedere al fizicii ne putem reduce la energie şi informaţie, înseamnă că ni se aplică legile lor. Inclusiv rezonanţa. Prin rezonanţă se selectează acele energii care au vibraţii similare. Ceea ce explică de ce fiecare dintre noi selectează, din marea de energii din jurul nostru, tipul de experienţe care îi corespunde energiilor şi informaţiilor sale. Adică vieţile noastre corespund unei anumite structuri informaţional-energetice din fiinţa noastră. Vom dezvolta mai târziu ideea.
Cu alte cuvinte, cu materia, energia și informația unite prin relații de echivalență, avem aici, în toată măreția și raționalitatea lui, făgașul teoretic care permite de exemplu ca rugăciunile să aibă efect material. Sau care face posibile minunile lui Hristos sau ale sfinților; vrăjile, deochiul, telepatia, sincronicitățile, … – și nenumăratele experiențe pe care le etichetăm drept paranormale deci incredibile, experiențe pe care nu doar că le trăim fiecare în viețile noastre, ci le regăsim și în unele laboratoare de fizică (v. cartea „Câmpul” de Lynne McTaggart).
Acumularea unei forme de informaţie, energie şi / sau materie e scopul văzut al fiecăruia dintre noi. Nu doar experienţa vieţii noastre (... cine zicea că „Cunoaşterea e putere”?), ci şi fizica ne spune că foarte multă informaţie se poate transforma în energie, iar foarte multă energie se poate transforma în materie.
Pe FIRUL POVEŞTII:
Mai departe, rămânând în setul de articole care se ocupă mai pe larg cu teoria >
Celelalte articole care se ocupă mai pe scurt cu Teoria din care a izvorât Fizica Destinului:
< Înapoi
Notiţe:
1 ... Şi aici formula promisă care stabileşte o relație directă între informație, entropie și energie disponibilă:
⟨e−βW⟩ = e−βΔF
unde:
⟨⋅⟩ este media asupra tuturor traiectoriilor posibile ale unui sistem termodinamic,
Β = 1 / kBT , cu kB fiind constanta lui Boltzmann și T temperatura absolută,
W este lucrul mecanic efectuat asupra sistemului,
ΔF este variația energiei libere Helmholtz (adică energie disponibilă),
iar prin extindere se poate arăta că informația (entropică, adică lipsa de cunoaștere despre microstare) are un cost energetic precis.
Această ecuație este unul dintre fundamentele care leagă ireversibilitatea (entropia), energia, și – prin extensia făcută de cercetători ca Vopson – informația.