Ce face știința cu adevărat științifică? – Principii de bază ale metodei științifice
02 iulie 2025
Am întrebat inteligența artificială (a.k.a. Pătrăţelul meu 😊) ca să nu pierd o oră căutând prin articole, tratate și forumuri ce atribuții ar trebui să aibă, în mod ideal, știința. Nu doar ce face astăzi, ci ce ar trebui să facă: care sunt dezideratele metodei științifice, așa cum au fost ele gândite de fondatori și cum le mai pretindem și azi – chiar dacă realitatea bate adesea filmul.
Am vrut să pun cap la cap niște principii de bază: obiectivitatea, falsificabilitatea, reproductibilitatea și alte criterii care, în teorie, fac din știință un instrument cică imparțial, riguros și deschis la revizuire. Dar, tot întrebând, am ajuns inevitabil și la limitele acestor criterii — pentru că, oricât de frumoasă ar fi teoria, în practică știința nu e nici infailibilă, nici complet obiectivă.
De aici începe reflecția: poate că știința are nevoie nu doar de metode, ci și de conștiință. Și că validarea finală nu vine doar din logica internă, ci și dintr-o privire mai largă – uneori chiar din revelație, alteori din simpla întrebare: „Dar Universul ce zice?” (mai jos găsiţi un link la un articol despre faptul că Știința ar vrea să fie obiectivă. Dar Universul vrea? , şi despre faptul că Legile Universului reacționează diferit în prezența conștiinței.)
I said:
Pătrăţel, dă-mi te rog atributele cheie pentru cum trebui să fie cercetarea ştiinţifică.
ChatGPT:
Atributele cheie ale cercetării științifice
1. Obiectivitate – Cercetarea trebuie să fie imparțială, bazată pe dovezi și lipsită de influențe subiective.
Comentariul meu: nu ştiu cum se obţine asta în condiţiile în care cercetările sunt adesea finanţate de corporaţii care au anumite interese. Exemplul următor mi s-a povestit ca adevărat, dar nu pot da nume, aşa că luaţi-l ca doar un exemplu care „se non è vero è ben trovato” (dacă nu e adevărat, e bine găsit): un laborator ştiinţific a primit finanţare de la industria Farma 1 milion de dolari / lire / euro ca să dovedească ştiinţific că homeopatia nu e adevărată.
2.Transparență – Datele și metodele trebuie să fie disponibile pentru verificare și evaluare.
Comentariul meu: prin cerinţa asta, şi altele de mai jos, sentimentele şi gândurile sunt total excluse din cercetarea ştiinţifică. Adică exact ce ne mişcă pe fiecare dintre noi cel mai mult.
3. Rigoare metodologică – Trebuie folosite metode clare, precise și sistematice.
Comentariul meu: Ce ne facem dacă Sf. Paisie Aghioritul avea totuşi dreptate? „Nu putem folosi telescopul ca să studiem Raiul...”
4. Reproductibilitate – Experimentele și studiile trebuie să poată fi repetate de alți cercetători cu rezultate similare.
Comentariul meu: exemplul cu Obama din articolul Adevăruri e magistral. Ştiinţa nu poate dovedi obiectiv că Obama a câştigat alegerile, fiindcă nu poate reproduce „experimentul”. Va trebui să se bazeze pe alte feluri de validare a acestui adevăr.
5. Consistență logică – Concluziile trebuie să fie coerente cu dovezile și să respecte logica formală.
6. Bază empirică – Cercetarea trebuie să fie susținută de observații și experimente verificabile.
7. Deschidere la revizuire – Oamenii de știință trebuie să fie dispuși să-și schimbe teoriile în lumina noilor dovezi.
Comentariul meu: dar vai... Ce ne facem când există tărâmuri tabu? Când există păreri preconcepute? A contesta teorii ca Evoluţionismul sau a lua în calcul, vorba lui Laplace, „ipoteza Dumnezeu”, sunt pentru oamenii de ştiinţă acte de sinucidere profesională. Vezi articolul Când știința își recunoaște dogma ascunsă și refuzul față de Dumnezeu.
8. Precizie și cuantificare – Ori de câte ori este posibil, cercetarea trebuie să se bazeze pe măsurători exacte și cuantificabile.
9. Publicare și peer-review – Rezultatele trebuie să fie publicate și evaluate critic de alți specialiști.
Comentariul meu: Care-or fi efectele metodei respective asupra evoluţiei ştiinţei? Dacă Einstein ar fi trebuit să treacă prin peer review, probabil nici acum nu apărea Teoria Relativităţii... Peer review e o metodă perfidă de autoconservare a Ştiinţei (deci, prin propagare, a întregului sistem)
10. Falsificabilitate – Ipotezele trebuie să fie testabile și să poată fi infirmate prin observație sau experiment.
Comentariul meu: Asta mi-a fost mai greu să o înţeleg. Dar e importantă. Falsificabilitatea unei ipoteze sau a unei teorii presupune să ai posibilitatea de a dovedi că ele sunt false sau nu.
Dacă de exemplu spun că „Acum, în acest moment, mai e un om pe planetă care gândeşte exact această frază ca şi mine, cu exact aceleaşi cuvinte”, şi construiesc o teorie pe ea, nu am cum să dovedesc că baza ei e adevărată.
La fel, dacă spun că cele două pahare de apă au avut acelaşi număr de molecule de apă acum 5 secunde, nu am posibilitatea de a verifica asta.
Falsificabilitatea în sens popperian e importantă pentru că ştiinţa, ca un corpus de legi, doctrine, teorii etc., în sine nu e falsificabilă. Adică nu pot ieşi în afara ştiinţei pentru a dovedi că teoria şi metodele ei sunt valide. Pentru a face asta, ar trebui să ies în tărâmuri vecine, ca Arta sau Credinţa, şi din ele să mă uit la Ştiinţă, ca să o validez.
Mai rău, validarea în sine nu am cum să o fac – cum să o fac, cu logica? Adică să folosesc exact logica pentru a demonstra că ştiinţa (care se bazează pe logică) e corectă în metodă şi teorie?! Nu merge, validarea asta e cam la fel de validă cu ce zice copilul răsfăţat: „E voie pentru că vreau eu”! Ar trebui să folosesc alte metode, NE-bazate pe logică, şi în care să am încredere, ca de exemplu revelaţia: Evrika, logica e corectă, am simţit eu asta!
Pe FIRUL POVEŞTII
Mai departe >
< Înapoi:
Articole înrudite: