Sfânta Lumină de la Mormântul Domnului – Semn al adevărului Ortodoxiei

24 iunie 2025
An de an, în Sâmbăta Mare a Paștelui Ortodox, în Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim, se petrece o minune care sfidează legile fizicii și scepticismul modern: o flacără coboară din cer fără să fie aprinsă de mână omenească. Timp de până la 33 de minute, cei care au fost acolo spun că această Lumină nu arde pielea sau părul. Este însoțită adesea de lumini albăstrii care dansează pe pereții cupolei, lacrimi de emoție în ochii credincioșilor și mărturii convergente, adunate din secole. Un miracol? O înșelare? O taină prea mare pentru a fi redusă la o simplă explicație? Sfânta Lumină adună mii de oameni în fiecare an și ridică întrebări în inimile celor care mai caută semnele Adevărului. Ea e modul lui Dumnezeu de a „acredita” singură Ortodoxia nu doar între toate denominaţiunile creştine, ci între toate religiile.
Într-o lume în care se cere „dovada” pentru orice, oamenii de știință care au încercat să „demonteze” acest fenomen nu au găsit o explicație științifică. Flacăra apare din senin, fără chibrituri, fără brichete, fără electricitate.
Poate fi totuși o înscenare? Sau e un semn că lumea e mai mult decât ceea ce se vede?
Indiferent ce crezi, e greu să ignori un fenomen care durează de atâta timp și nu seamănă cu nimic altceva.
Pentru Ortodoxie minunea anuală a Luminii de la Mormântul Mântuitorului este şi dovada existenţei Luminii necreate despre care vorbeau Sf. Grigorie Palama şi Sf. Maxim Mărturisitorul. Iar cartea Fizica Destinului propune o explicaţie cât se poate de logică pentru acest fenomen: v. articolul despre Energia subtilă a Câmpului Punctului Zero şi energia materială din lumea noastră.

10 aprilie 2025
Povesteşte-mi te rog despre Lumina care nu arde de la Mormântul Sfânt al Mântuitorului care apare la Ierusalim la Paştele Ortodox.
ChatGPT:
Desigur. Fenomenul Sfintei Lumini de la Ierusalim, cunoscut şi ca Lumina Sfântă sau Lumina Necreată, este considerat de mulţi ortodocşi unul dintre cele mai mari miracole care se petrec în mod constant, an de an, la Paştele Ortodox, în Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim – mai precis în capela Sfântului Mormânt (Ediculul), unde a fost pus trupul Mântuitorului după Răstignire şi de unde a înviat.
Ce se întâmplă?
În Sâmbăta Mare, puţin înainte de ora 14:00, în mijlocul unei slujbe solemne oficiate doar de patriarhul ortodox al Ierusalimului, are loc o pogorâre de lumină care:
  • Aprinde singură vata şi lumânările pregătite în interiorul Sfântului Mormânt,
  • Este apoi scoasă de patriarh şi împărţită poporului,
  • Nu arde timp de câteva minute — fapt constatat de numeroşi martori care şi-au trecut mâinile sau feţele prin flacără fără să se ardă,
  • Se manifestă uneori şi prin globuri de lumină albăstruie care plutesc în aer,
  • A fost observată şi filmată în mod repetat de credincioşi de toate confesiunile.

Ce simbolizează?
1. Lumina Învierii
Este o reconfirmare vie a Învierii lui Hristos, adică a biruinţei vieţii asupra morţii, a luminii asupra întunericului. Hristos este numit de Scriptură:
„Eu sunt Lumina lumii.” (Ioan 8, 12)
Această lumină nu e doar fizică, ci și lumina Duhului Sfânt, cea care luminează în inimile credincioșilor.
2. Lumina Necreată
În teologia ortodoxă, lumina de pe Tabor (la Schimbarea la Faţă) este numită necreată – adică nu este o lumină fizică, ci harul dumnezeiesc vizibil. Mulţi Părinţi ai Bisericii văd o legătură directă între Lumina Taborică și Lumina Sfântă de la Ierusalim: aceeași prezență a lui Dumnezeu, manifestată în mod văzut.
„Lumina pe care o vedem la Ierusalim este un semn din veșnicie” — Părintele Sofronie Saharov (ucenic al Sf. Siluan Athonitul)
Cum are loc minunea?
  1. Patriarhul ortodox (doar el, niciun alt cleric de altă confesiune) este verificat riguros de autorităţi (chiar de poliţişti musulmani) ca să nu aibă surse de foc.
  1. Intră singur în Mormânt, doar cu vată şi două mănunchiuri de 33 de lumânări.
  1. Se roagă în genunchi la piatra de deasupra locului unde a fost pus Trupul Domnului.
  1. După câteva minute, vata începe să se aprindă singură cu o lumină diferită de cea obişnuită (adesea albăstruie). Apoi, aprinde şi lumânările.
  1. Când patriarhul iese, oamenii din biserică încep să strige „Hristos a înviat!” şi îşi aprind unii de la alţii lumânările.
Observaţii și mărturii
  • Milioane de oameni au fost martori direcţi de-a lungul secolelor.
  • Există mărturii istorice scrise încă din secolul IV despre această minune.
  • Martori din toate confesiunile, inclusiv musulmani și protestanți, au relatat că au văzut flăcări care nu ard și s-au convertit.
  • Există chiar o mărturie musulmană celebră: într-un an, musulmanii au interzis ortodocşilor accesul la Mormânt. Lumina a ieşit printr-o coloană de piatră de afară, care s-a despicat — acea coloană fisurată poate fi văzută şi azi.

Paralele biblice
  • Rugul care ardea și nu se mistuia (Ieşirea 3, 2) — simbol al prezenței dumnezeiești care nu distruge, ci sfințește.
  • Lumina de pe Tabor (Matei 17, 2) — Hristos „a strălucit ca soarele”, arătând slava Sa necreată.
  • Stâlpul de foc care călăuzea poporul în pustie (Ieşirea 13, 21).
  • Focul pogorât din cer pe jertfa lui Ilie (III Regi 18, 38) — semn al recunoașterii jertfei curate.
  • Îngerul care a prăvălit piatra de la mormânt, însoţit de strălucire (Matei 28, 2-3).
Concluzie
Lumina Sfântă nu e doar o minune spectaculoasă, ci o chemare la credinţă vie. Într-o lume dominată de luminile artificiale ale științei, această Lumină din afara timpului reamintește că viaţa nu vine din materie, ci din har.
„Lumina Învierii nu arde, ci mângâie. Nu consumă, ci umple. Nu înlănţuie, ci dăruieşte libertate.”