Metaforele științei - când legile fizicii ne vorbesc despre suflet
27 iunie 2025
Aşşaaaa…. Cum ziceam în Cum sunt ţesute destinele noastre: metafore, fractali şi Universul holografic, metaforele par a fi legătura dintre diferite niveluri ale realităţii într-un Univers pe care o teorie acceptată nu în unanimitate, dar care oferă soluții la unele dintre cele mai dificile întrebări din fizică, îl vede ca pe un Univers holografic1.
Fractalii sunt o expresie a acestui principiu holografic, iar metaforele ar fi expresia unui paralelism între diverse aspecte ale vieţii care îmbracă cu haine diferite o aceeaşi informaţie şi o aceeaşi energie de bază.
De exemplu „Precum în Cer, aşa şi pre Pământ” exprimă aceeaşi informaţie/energie, întâi în formă ideatică în Cer, apoi în formă concretizată pe Pământ. Acel „şi ne iartă nouă,... , precum şi noi...” din rugăciunea „Tatăl nostru" ar puta fi o validare biblică a unei forme tot de principiu holografic, doar că pe orizontală.
Articolul de faţă îmbogăţeşte cu exemple pe cel pomenit mai sus, Cum sunt ţesute destinele noastre: metafore, fractali şi Universul holografic:
– Familia umană, bazată pe forţe de atracţie / iubire, e ca familia de atomi, bazată... tot pe forţe de atracţie. Dacă apare un atom (sau o atoamă 😊) cu forţă de atracţie mai mare, legătura... se desface..., şi atomul şi atoama, se combină, cu sau fără ghilimele. (Interesantă şi ambivalenţa limbajului.)
– Atracţia dintre polii diferiţi e nivelul magnetic,
între sarcini opuse e nivelul electric,
atracţia bărbat-femeie e nivelul uman
… al unei posibile legi de bază pe care chinezii au formulat-o „Contrariile se atrag” şi au sintetizat-o în teoria Yin-Yang şi celebrul lor cerc Tai Chi.
– Lenea e o inerţie psihică oamenilor: tind să-şi păstreze starea. Sau invers: inerţia e lenea corpurilor.
– Pârghiile economice sunt tot ca pârghiile din fizică doar că abstracte. În loc să aplici o forţă fizică, aplici o alta: constrângere de tip psihic, economic, politic, chiar şi şantaj... Dacă ne gândim bine, sunt forme ale aceleiaşi legi mai mari care dă Principiul III al mecanicii: o acţiune cheamă o reacţiune. La pârgii reacţiunea e asupra unui terţ, la Principiul III acţionează asupra sieşi.
– Fiecare dintre noi este centrul universului în acelaşi mod în care orice sistem de referinţă Oxyz poate fi centrul universului. Avem un centru, O, sufletul nostru, şi nişte axe... de referinţă, pe care proiectăm orice: unii proiectează totul pe axa banilor, puţini pe axa valorilor creştine.
– Sentimentele sunt magnetism, gândurile sunt electricitate. Se generează reciproc, şi gândurile cu sentimentele, şi câmpurile magnetic cu cel electric.
– Orice e format din materiale diferite, la solicitări se fisurează şi se separă mai uşor de-a lungul lipiturii: fie că e o oală smălţuită, fursecuri cu gem, interfaţa dintre beton şi pământ, etnii diferite într-o ţară, cupluri de naţionalităţi diferite – pentru că materialele componente răspund diferit la ... solicitări...
– Coerenţa – a gândurilor, a sistemului (ca la laser): „În unire stă puterea”- în unirea vectorului-intenţiei. A sensurilor. Prin rugăciuni - devenim coerenți. Dacă suntem atenţi la Liturghie, avem răsplată.
– Semnal pe care îl trimite entitatea mică spre "centrală", iar "centrala" îi răspunde tot entităţii care a trimis semnalul, şi numai ei, iară nu sistemic. Aşa cum Câmpul Punctului Zero răspunde electronului; Dumnezeu omului; şi hipotalamasul răspunde celulei din corp.
– Efectul observatorului din fizică în psihologie se cheamă Efectul Hawthorne. Oamenii [care participă la un experiment] se comportă altfel când sunt observaţi. Ne miră? Nu ne miră. E cumva logic să fie aşa. Suntem alcătuiţi, adunate una câte una, din multe miliarde de particule care au comportament când de undă, când de materie.
Particulele sunt şi undă şi materie;
Obiectele (sumă de particule) sunt undă şi materie, unda permiţând să incorporeze şi „părerea”, imaginea, atitudinea noastră despre ele;
Oamenii sunt suflet şi trup;
Hristos e Dumnezeu şi om.
Aceeaşi natură duală prezentă peste tot în lumea noastră, doar manifestată pe diferite niveluri. Universul fractal, holografic, metaforic.
Noi suntem chemaţi să manifestăm unda, nu materia.
Notiţe:
1 Principiul holografic se referă la reluarea aceleiaşi informaţii la scale şi niveliro diferite, la fel cum fractalii sunt o replică a lor însuşi, deci a aceleiaşi forme, pe o scară diferită. Diferența e că principiul holografic implică codificarea aceleiaşi informații într-un sistem dar neluând neapărat aceeaşi formă la niveluri diferite, în timp ce fractalii sunt structuri auto-similare care se repetă similar la toate scările. Fractalii sunt deci un caz particular al principiului holografic.
< Înapoi: