Expoziţia de fotografii abstracte a blog-ului „Fizica Destinului”
25 iunie 2025
Cum să ilustrezi un blog care expune idei?
Cu fotografii abstracte, care vor crea sau contribui la atmosferă!
Cele mai multe fotografii de aici fac parte din colecţia personală de fotografii concept iniţial adunate sub denumirea „Minunăţii din bucătăria mea” – evident, detalii din bucătărie.
Dar apoi colecţia s-a extins şi cu fotografii din afara cuhnei. Nu că şi-ar da cineva seama unde sunt făcute – cele mai multe sunt fotografii macro, cu detalii atât de mici, că ai o surpriză apoi să vezi cât de banal e subiectul. Aici o excepţie, ca să fac trecerea…:
Când blog-ul nu va mai fi în lucru va apărea şi funcţionalitatea „explicaţii pentru poze”: la un click pe fotografie, cel interesat va putea vedea imaginea de ansamblu din care am imortalizat detaliul respectiv.
După click:
Sunt „fotografii cinstite”, neprelucrate în vreun fel: nici ca să le curăţ de scame, nici ca să le tai din margini, nici ca să creez efecte. Doar am cadrat şi am apăsat pe declanşator. Ideea e că se pot face fotografii frumoase chiar şi fără echipament şi tehnici specializate: ajung un aparat de fotografiat bun, 3 lentile macro şi un supermarket pentru a da filmul la developat.
„Supermarket”, pentru că pe vremea când făceam pozele respective locuiam la Viena. Eram cu câţiva ani înainte de a dez-emigra, dar nu ştiam că o vom face. Au fost câţiva ani foarte rodnici, în care făceam chiar şi 2-3 filme a câte 36 de poziţii pe zi, şi am avut câteva expoziţii în Viena şi în Elveţia. În cea personală de la Viena, organizatoarea, o femeie rasată de mare cultură, a venit cu ideea de a combina aceste fotografii.
De cele mai multe ori le-am combinat câte trei. Am denumit combinaţiile „haiku-uri foto” („Photo Haikus”), tocmai fiindcă îmi aminteau de celebrele poeme japoneze de atmosferă sau filozofice în 3 versete.
... Aşşaaa..., şi apoi ne-am întors în ţară... Nici nu-mi dădusem seama cât ne-a lipsit. Un an de zile primul gând dimineaţa era „... sunt acasă!!”, şi-mi veneau lacrimi în ochi, deşi tehnic nu eram nici măcar în oraşul meu natal.
Am mai făcut totuşi câteva expoziţii personale de fotografii concept (şi bijou-uri unicat) la Braşov, Iaşi şi Tg. Mureş. Apoi au apărut alte preocupări.
Şi într-o zi, după ce mai făcusem câteva fotografii cred că în bucătărie, am simţit brusc cum ceva ca nişte băieri de traistă se închid undeva sus, deasupra capului meu, şi am simţit sau ştiut imediat că mi s-a închis drumul foto. Într-adevăr, ce am mai făcut de atunci n-au mai fost aşa frumoase. O fi fost o profeţie auto-împlinită, poate, dar chestia cu băierile traistei a fost totuşi o imagine-sentiment cât se poate de clară. A durat poate o secundă şi a venit absolut pe neaşteptate în firul de gânduri, nelegat de altceva.
N-are decât să-mi spună ştiinţa că nu a fost real pentru că nu poate fi nici măsurat, nici reprodus – eu ştiu că l-am simţit.
Dar sunt destule, fotografiile, nu-mi fac griji că se termină. Îmi place ideea de blog cu „toate din aceeaşi mână şi acelaşi suflet”; cumva se potrivesc unele cu altele – în limbajul blog-ului: au aceeaşi frecvenţă de bază. Aceeaşi lungime de undă.
Iar celelalte imagini...
Unele sunt de la ChatGPT după indicaţiile mele. Altele le-am colecţionat de-a lungul anilor de pe internet – şi la fiecare indic acest fapt. Dacă poate cineva să-mi spună cui să dau credit pentru cele din urmă, o fac cu bucuria de a împlini lucrul corect. Mai mult decât să spun că nu-s ale mele nu pot.
Când blog-ul nu va mai fi în construcţie, aici va fi link-ul către Galerie Imagini / Expoziţie foto concept „Fizica Destinului”.