Care e scopul vieţii? Ce zice Ştiinţa vs. Ortodoxia
23 iunie 2025
Pentru că una dintre Legile constituente ale Universului e dezvoltarea, şi pentru că viaţa pe Pământ e un continuum, scopul omului are trebui să fie acelaşi cu al plantelor şi animalelor: dezvoltarea. Din punctul de vedere al naturii suntem totuna cu ele.
Tot din motive de imparţialitate ar trebui să fie un scop care să poată fi atins de către oricine, indiferent de fundalul său social, genetic sau de orice altă natură.
Doar că noi nu suntem un trup care are un suflet, ci un suflet care are un corp. Pe noi ne defineşte sufletul. Dezvoltarea noastră înseamnă deci dezvoltarea sufletului.
Să facem dintr-un suflet mic, unul mare. Dintr-un suflet mare, unul şi mai mare.
(… Şi dintr-un articol mic, unul mai mare. Va creşte el, e încă în lucru)
Lipsa unui scop în viaţă e strâns legată de depresie.
Şi aici ne ajută Biblia, Manualul de Instrucţiuni pentru Viaţă pe care ni l-a dat Dumnezeu:
Vechiul Testament:
Matei 5, 48 Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este.
Leviticul 11, 45 Deci fiţi sfinţi, că Eu, Domnul, sunt sfânt
Numerele 15, 40 „Ca să vă aduceţi aminte şi să pliniţi toate poruncile Mele şi să fiţi sfinţi înaintea Dumnezeului vostru.”
Noul Testament
1 Tesaloniceni 3, 13 „ca să fiţi fără de prihană întru sfinţenie, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, la venirea Domnului nostru Iisus Hristos, cu toţi sfinţii Săi.”
1 Petru 1, 15-16 «Ci, după Sfântul Care v-a chemat pe voi, fiţi şi voi înşivă sfinţi în toată petrecerea vieţii. Că scris este: "Fiţi sfinţi, pentru că Eu sunt Sfânt".»
Scopul vieţii e simplu, aşadar: să devenim sfinţi.
Nici mai mult, nici mai puţin.
Cel puţin teoretic…
Şi asta se doveeşte a fi una dintre întrebările la care ştiinţa nu ne poat da răspuns. Din dialogul cu ChatGPT:
I said:
Am altă întrebare: dacă întrebăm ştiinţa, care e scopul omului, care e scopul vieţii omului, ce va răspunde?
ChatGPT:
Întrebată sincer, știința nu are un răspuns definitiv la întrebarea: „Care este scopul vieții omului?”. Asta pentru că știința se ocupă de mecanisme, nu de scopuri.
Dar iată cum răspund, în funcție de perspectivă, câteva direcții ale științei:
1. Biologia evoluționistă
Scopul vieții este supraviețuirea și reproducerea – perpetuarea materialului genetic. E viziunea darwinistă: omul trăiește ca să se adapteze, să transmită genele, și... atât.
E o perspectivă funcțională, dar nu răspunde întrebării: „De ce ar trebui să perpetuez genele?” sau „Pentru ce merită să trăiesc?”
2. Neuroștiințele
Omul caută plăcerea, recompensa, echilibrul chimic al creierului. Fericirea e un rezultat biochimic. Totul se reduce la dopamină, serotonină, oxitocină etc.
Însă și un drog creează echilibru chimic temporar – deci, e asta sensul vieții?
3. Fizica și cosmologia
Omul este un accident al Big Bang-ului, o apariție improbabilă dar naturală, o fluctuație organizată în haos. Scopul? Niciunul extern – doar ce își dă fiecare om.
Richard Dawkins: „Universul nu are nici scop, nici sens, nici bine, nici rău.”
Carl Sagan (mai nuanțat): „Suntem o modalitate prin care Universul se contemplă pe sine.”
4. Psihologia științifică
Omul trăiește pentru autoactualizare (Maslow), pentru găsirea sensului personal (Viktor Frankl), pentru conectare și iubire (psihologia pozitivă).
Aici apare o punte între știință și dimensiunea spirituală. Dar fără un răspuns absolut.
Concluzie:
Știința poate spune cum funcționăm, dar nu de ce.
Întrebarea despre scop aparține unei alte dimensiuni: filosofice, spirituale, teologice. Iar aici, Ortodoxia spune simplu și cutremurător:
„Scopul vieții omului este îndumnezeirea.” – Sf. Maxim Mărturisitorul.
Articole înrudite: